Dictionar complet de termeni maritimi si de navigatie. Cauta orice termen sau exploreaza pe categorii.
Navigatie cu valurile venind din spate (din directia pupei). Poate fi periculoasa la viteze mari.
Manevra de mentinere a navei cu prova in directia valurilor sau a vantului puternic, in conditii de furtuna.
Manevra de apropiere si legare a navei la un cheu, dana sau ponton. Se executa intotdeauna cu viteza redusa.
Dispozitiv greu de metal, legat de nava prin lant sau parima, care se arunca pe fundul apei pentru a fixa nava pe loc.
Manevra de fixare a navei pe loc prin aruncarea ancorei pe fundul apei.
Autoritatea Navala Romana, institutia responsabila cu siguranta navigatiei, eliberarea permiselor si inspectia navelor in Romania.
Manevra de plecare a navei de la cheu. Este opusa acostarii.
Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, institutia care gestioneaza si protejeaza ecosistemul Deltei Dunarii.
Piesa metalica fixa montata pe cheu sau pe nava, in jurul careia se infasoara parimele pentru legare.
Partea stanga a navei, privind dinspre pupa spre prova. Pe timpul noptii este marcata cu lumina rosie.
Reper fix sau plutitor de semnalizare a pericolelor sau a canalelor navigabile.
Scara de clasificare a puterii vantului de la 0 (calm) la 12 (uragan). Folosita universal in meteorologia maritima.
Stalp metalic scurt si gros, fixat pe cheu, folosit pentru legarea navelor. Similar cu baba.
Peretele lateral al navei. Se vorbeste de bordul babord (stang) si bordul tribord (drept).
Distanta verticala de la linia de plutire pana la marginea superioara a bordului. Un bord liber mai mare inseamna o nava mai sigura.
Vant local care sufla de pe mare spre uscat in timpul zilei, cauzat de incalzirea diferentiata a suprafetelor.
Vant local care sufla de pe uscat spre mare in timpul noptii, opus brisei de mare.
Instrument de navigatie care indica directia nord magnetic. Esentiala pentru determinarea rumbului.
Zona de apa cu adancime suficienta marcata pe harta sau prin geamanduri, prin care navele pot naviga in siguranta.
Directia in care este orientata prova navei, citita pe compas. Se exprima in grade.
Subdiviziune teritoriala a ANR, responsabila cu supravegherea navigatiei si aplicarea legislatiei navale intr-o anumita zona.
Pozitia navei cu prova orientata in directia din care bate vantul.
Partea imersata a corpului navei, de la chila pana la linia de plutire.
Suprafata plana montata la pupa navei, sub linia de plutire, care permite schimbarea directiei de navigatie.
Stalpul vertical montat pe nava pentru sustinerea velelor, pavilionului sau a echipamentelor de navigatie.
Documentul oficial care atesta inmatricularea ambarcatiunii la ANR. Este obligatoriu la bordul oricarei ambarcatiuni.
Dispozitiv electronic de navigatie care combina GPS-ul cu harta nautica digitala pentru afisarea pozitiei navei in timp real.
Constructie de pe mal, special amenajata pentru acostarea si legarea navelor.
Piesa longitudinala principala a corpului navei, care se intinde de la prova la pupa pe fundul navei. Este coloana vertebrala a ambarcatiunii.
Corpul navei, ansamblul structural al ambarcatiunii fara suprastructuri, catarge sau echipamente.
Inel plutitor aruncat in apa pentru salvarea unei persoane cazute peste bord. Trebuie echipat cu lumina si fluier.
Conventie internationala privind Regulamentul de Prevenire a Coliziunilor pe Mare (COLlision REGulations), adoptata in 1972.
Vant puternic si rece care sufla din nord-est, specific zonei Marii Negre si Dunarii de Jos.
Sectiunea transversala a navei cu suprafata cea mai mare, de obicei la mijlocul navei.
Diferenta unghiulara dintre nordul geografic (adevarat) si nordul magnetic, variabila in functie de locatie si timp.
Abaterea navei de la ruta planificata din cauza curentilor marini sau a vantului.
Sonda electronica (sonar) care masoara adancimea apei prin emiterea si receptarea de unde sonore.
Metoda de navigatie prin care pozitia navei este calculata pe baza rumbului, vitezei si timpului de navigatie.
Situatia in care nava atinge fundul apei si ramane imobilizata. Poate fi accidentala sau voluntara.
Piesa structurala verticala din zona pupei navei, la care se fixeaza carma.
Piesa structurala verticala sau inclinata care formeaza marginea din fata a provei navei. Taie apa si ofera forma hidrodinamica.
Constructie inalta cu lumina puternica amplasata pe coasta sau in mare, care serveste ca reper de navigatie.
Perioada de crestere a nivelului marii (maree inalta). Opusul refluxului.
Corp plutitor ancorat, folosit pentru marcarea canalelor navigabile, obstacolelor sau zonelor interzise. Are forme si culori standardizate.
Sistem global de pozitionare prin satelit (Global Positioning System) care furnizeaza pozitia exacta a navei.
Valuri lungi si regulate care se propaga pe suprafata marii dupa incetarea vantului care le-a produs.
Rotor cu palete flexibile din cauciuc sau neopren, component esential al pompei de racire a motorului de barca.
Linia de pe harta nautica care uneste punctele cu aceeasi adancime a apei.
Coordonata geografica care indica pozitia nord-sud a unui punct pe suprafata Pamantului, masurata in grade fata de Ecuator.
Linia de intersectie a suprafetei apei cu corpul navei. Marcheaza limita dintre carena si bordul liber.
Instrument de masurare a vitezei navei prin apa. Poate fi mecanic sau electronic.
Coordonata geografica care indica pozitia est-vest a unui punct pe suprafata Pamantului, masurata in grade fata de meridianul Greenwich.
Lumina alba vizibila pe un arc de 225 de grade, montata pe catargul navei, care indica o nava cu propulsie mecanica in mars.
Lumina alba montata la pupa navei, vizibila pe un arc de 135 de grade, care indica directia din spate a navei.
Lumina verde (tribord) si lumina rosie (babord) montate pe bordurile navei, vizibile pe un arc de 112,5 grade fiecare.
Miscarea periodica de ridicare si coborare a nivelului marii, cauzata de atractia gravitationala a Lunii si a Soarelui.
Manevra de navigatie in sens invers (cu pupa inainte), folosita in special la acostare si plecare.
Unitatea de masura a distantei pe mare, egala cu 1.852 metri. Corespunde unui minut de latitudine pe Ecuator.
Unitatea de masura a vitezei pe mare, egala cu o mila nautica pe ora (1,852 km/h).
Nod special folosit pentru fixarea paramei de veriga ancorei. Extrem de sigur sub tensiune.
Nod folosit pentru legarea rapida a navei la un bolard sau la un stalp. Se poate desface rapid.
Nod de oprire care previne alunecarea paramei prin orificii. Foarte sigur si usor de desfacut.
Nod folosit pentru unirea a doua parami de diametre diferite. Mai sigur decat nodul plat.
Legatura facuta dintr-o parima, cu tehnici specifice navigatiei, conceputa sa fie sigura dar si usor de desfacut.
Nod simplu folosit pentru unirea a doua parami de acelasi diametru. Nu este recomandat pentru sarcini mari.
Funie sau cablu folosit pe o nava pentru legare, remorcare, ancorare sau alte operatiuni maritime.
Steagul national arborat la pupa navei, care indica nationalitatea ambarcatiunii. Este obligatoriu in navigatia maritima.
Permis de conducator de ambarcatiune de agrement pentru navigatie maritima, in limita a 6 mile marine de coasta. Categoria se stabileste dupa zona de navigatie, nu dupa puterea motorului.
Permis de conducator de ambarcatiune de agrement pentru navigatie pe ape interioare (rauri, lacuri, canale, Dunare, Delta). Necesar pentru motoare peste 5 CP (3,68 kW).
Distanta verticala masurata de la linia de plutire pana la punctul cel mai de jos al chilei. Indica adancimea necesara pentru navigatie.
Pompa utilizata pentru evacuarea apei acumulate in santina navei. Poate fi manuala sau electrica.
Partea din fata a navei, care taie apa in timpul navigatiei. Se mai numeste si prora.
Platforma orizontala care acopera coca navei. Puntea superioara este locul de unde se conduce ambarcatiunea.
Partea din spate a navei. Este opusa provei si este locul unde de obicei se monteaza motorul outboard.
Mijloc pirotehnic de semnalizare a pericolului, care produce o lumina rosie intensa vizibila de la mare distanta.
Zona de apa adapostita in apropierea tarmului sau a unui port, unde navele pot ancora in siguranta.
Echipament radio de comunicatie maritima pe frecvente foarte inalte (Very High Frequency). Canalul 16 este canalul de urgenta.
Perioada de scadere a nivelului marii (maree joasa). Opusul fluxului.
Tractarea unei nave de catre o alta nava folosind o parima sau cablu de remorcare.
Diagrama circulara de pe harta nautica care indica directiile cardinale si intercardinale, folosita pentru masurarea rumburilor.
Unghiul format intre directia Nord si directia de deplasare a navei, masurat in grade de la 0 la 360 in sens orar.
Partea cea mai joasa din interiorul navei, unde se aduna apa. Pompa de santina este utilizata pentru evacuarea apei.
Ansamblu de echipamente utilizate pentru pescuit (plase, undite, traule, etc.).
Semnale sonore emise de nave sau de statii de tarm in conditii de vizibilitate redusa, conform regulamentului COLREG.
Culoarul navigabil cu adancime suficienta, delimitat prin geamanduri sau balize, pe care navele il urmeaza in siguranta la intrarea in porturi sau pe caile navigabile.
Sistem international de balizare maritima care standardizeaza culorile si formele geamandurilor si balizelor.
Instrument de masurare a adancimii apei sub chila navei. Poate fi mecanica (cu plumb) sau electronica (ecoscandal).
Momentul de tranzitie intre flux si reflux, cand nivelul marii si curentul de maree sunt stationare (apa statatoare / slack water).
Deschiderea in puntea navei care permite accesul in interiorul ambarcatiunii.
Roata de carma a navei, dispozitiv prin care se actioneaza carma pentru schimbarea directiei de navigatie.
Directia perpendiculara (la 90°) pe axa longitudinala a navei. Un reper aflat 'la travers' se afla exact in lateral, pe bordul babord sau tribord.
Partea dreapta a navei, privind dinspre pupa spre prova. Pe timpul noptii este marcata cu lumina verde.
Valul generat de deplasarea navei prin apa, care se formeaza la prova ambarcatiunii.
Echipament individual de flotabilitate, obligatoriu la bord pentru fiecare persoana. Asigura mentinerea persoanei la suprafata apei.
Schimbarea directiei de navigatie a navei. Se executa prin actionarea carmei.
Clasificarea zonelor de apa in functie de conditiile de navigatie: ape interioare, ape maritime costiere, marea libera.